Pentru ca mi-am propus ca pe acest blog sa va povestesc si "aventurile ZuzaMuza", incep cu una neplacuta. Atunci cand cautam croitoreasa cu care sa pot colabora, am "agatat" o fata pe Facebook. Ne-am vazut, ne-am placut, avea experienta, stia sa faca tipare dupa desen, am stabilit sa vina de doua ori pe saptamana, cate patru ore, timp de o luna, pentru colectia de rochii de ocazie.
Apoi s-a angajat si mi-a zis ca poate veni numai sambata si sta cat e nevoie. Am lucrat o sambata impreuna, mai o gluma, mai o tigara, mai o pauza. A fost ok. Am reusit sa facem doua rochii. Sambata viitoare nu puteam eu sa lucram, asa ca i-am dat sa faca singura doua rochii, acasa, urmand sa ne vedem in a treia sambata din luna. Vinerea dinaintea intalnirii stabilite, am intrebat-o daca a facut rochiile, mi-a zis ca nu. I-am zis ca o rog sa faca macar una, pe care aveam in plan sa o pictez.
In noaptea de vineri spre sambata, pe la trei dimineata, mi-a dat un mesaj in care imi zicea ca atunci terminase rochia si ca nu mai vrea sa lucreze cu mine, ca sunt o persoana dificila, ca o grabesc si ca nu poate sa-si piarda noptile pentru mine. I-am raspuns ceva de genul "Nu stiu cum e cu grabitul, pentru ca materialele erau la tine de doua saptamani. Nu a fost alegerea mea sa lucrezi tu cu o noapte inainte de a mi le preda". I-am zis sa ne vedem, sa recuperez cele doua rochii initiale care erau la modificat, rochia noua si materialul pe care nu il facuse, urmand sa o platesc pentru cele trei rochii facute. Mi-a zis ca nu are nevoie de banii mei si daca vreau rochiile, sa ma vad cu ea undeva in oras, ca ea nu poate sa le care pana la mine. I-am zis ca, in cazul acesta, o platesc pentru doua rochii, iar pe a treia o platesc atunci cand o pun si eu pe manechin si vad cum vine. Ii datoram si doua fermoare, pe care le luasem sa i le dau.
Ne-am vazut ieri pe strada, la Universitate la metrou. Am luat pungile cu rochiile, am verificat sa fie totul inauntru si am scos portofelul sa-i dau banii. Mi-a zis ca nu vrea banii mei. I-am zis ca nu e corect, ca a muncit pentru ele si orice s-ar fi intamplat, e munca ei. A plecat de langa mine zicand sa nu strig pe strada dupa ea. Bineinteles ca am strigat-o, dar s-a indepartat repede. Am sunat-o, nu mi-a raspuns. I-am dat mesaje sa ne vedem sa-i dau banii. Nu mi-a raspuns. Stiu ca avea nevoie de bani (cine nu are?)- schimbase doua locuri de munca in astea trei saptamani - chiar nu am vrut sa inchei o colaborare asa. M-a intristat... Pe de-o parte pentru ca nu stiu unde am gresit eu, iar pe de alta parte pentru ca am fost considerata "dificila" pentru ca am avut pretentia ca un om sa se tina de cuvant. Am invatat multe de la ea si vreau sa-i multumesc si sa-i urez mult succes. Stiu ca viseaza la un atelier propriu.
P.S. Rochia pe care nu am apucat sa o vad are decolteul stramb si fermoarul de la spate nu este drept deloc. Ceea ce inseamna ca am pierdut materialul.
